Lorena și-a ales singură destinul. Cu o facultate terminată și un masterat luat
cu nota 10, credea că o așteaptă o carieră înfloritoare. Află însă rapid că, pentru a obține un job potrivit, e necesar să-și uzeze mai puțin creierul, și mai mult genunchii, și trage concluzia că cea mai bună strategie profesională este să ofere oamenilor ce vor. Așa că devine prostituată pe centură, sub patronajul și protecția comisarului Jean Chirtoacă.

Viața și rutina ei zilnică se schimbă când îl întâlnește pe Relu, un tânăr student la
conservator, la „arma” violoncel. Lungan, timid și veșnic ciufulit, Relu pare a fi ieșirea ei către o altă lume, departe de mizeria centurii. Însă, speriat de posibilitatea de a o pierde pe frumoasa Lorena, comisarul Chirtoacă se transformă rapid din protector în satrap. Ceea ce Lorena credea că va fi o trecere firească la următoarea etapă a vieții ei se dovedește a fi o luptă crâncenă pentru libertate.

✅  este o carte comica, dusa in extrem deseori, cu un limbaj foarte bogat si o
scriitura deosebita; estimez ca o sa aiba trecere la publicul feminin, dar si la publicul
de varsta a 3-a (am testat pe audienta, iar femeile de peste 40 de ani sunt
impresionate de carte);

✅  un unghi bun de marketare ar fi chiar varsta autorului – plus ca e destul de
memorabil, ca personaj;

✅  din punct de vedere structural, respecta foarte bine actele – ceea ce duce intr-o
lectura foarte recompensatorie, la final, cand fata isi depaseste conditia si il infrunta
pe comisar.

Webinar

in care autorul explica procesul creativ si o sesiune de Q&A

Relu subțirelu’ cu violoncelu’ făcu un pas mic înainte și ocupară jumătate din liftul ce își reluase cursa. Lorena privi spre noul intrat și rămase surprinsă: un farmec inocent radia de pe o față dreptunghiulară, formă ce îi dădea tânărului o alură sportivă, chiar bărbătească. Vlăjgan, deșirat și ochelarist, poseda o claie de păr organizată pe șuvițe vectorizate nu doar spre punctele cardinale, ci spre întreaga roză a vânturilor. Cu gesturi precipitate, cel apelat Relu încerca să-și convingă freza să se disciplineze, dar fără rezultat. 

Purta o costumație anonimizatoare: tricou gri – care nu-i ascundea, totuși, o musculatură tonică – și invariabilii blugi, tot gri. Adidașii completau o ținută discretă spre ștearsă și o prezență subtilă în „vizorul periferic” al blondei, care îl privea acum pentru prima oară ca persoană de sine-stătătoare.